Infecția cu Helicobacter pylori: simptome, legătura cu ulcerul și tratament

Helicobacter pylori este o bacterie în formă de spirală care trăiește în mucoasa stomacului. Particularitatea ei este că reușește să supraviețuiască în aciditatea gastrică, un mediu în care aproape nicio altă bacterie nu rezistă. Multe persoane o poartă ani de zile fără să știe, pentru că de cele mai multe ori nu dă niciun simptom. Atunci când dă, însă, ea stă la baza unora dintre cele mai frecvente afecțiuni pe care le întâlnesc: gastrita, ulcerul gastric și ulcerul duodenal.

Cifrele pe care le împărtășesc mai jos provin din experiența mea profesională de-a lungul carierei, din peste 1.000 de proceduri documentate (parte dintr-un total de peste 2.000 de endoscopii).

Ce este Helicobacter pylori

„Helico” înseamnă spiralat, iar forma aceasta ajută bacteria să se înșurubeze în stratul de mucus care căptușește stomacul. Odată instalată, întreține o inflamație cronică a mucoasei, numită gastrită. La majoritatea oamenilor inflamația rămâne tăcută toată viața. La o parte dintre ei, în timp, slăbește bariera de apărare a stomacului și permite acidului să producă răni adevărate, adică eroziuni și ulcere.

Infecția se ia, de regulă, în copilărie, cel mai probabil pe cale orală, în familie. De aceea, nu are legătură cu igiena adultului care o poartă acum.

Cât de frecventă este infecția cu Helicobacter pylori

La nivel mondial, este una dintre cele mai frecvente infecții cronice: se estimează că mai mult de jumătate din populația lumii o poartă la un moment dat, cei mai mulți fără să știe vreodată. Cifra aceea descrie însă populația generală. Din gastroscopiile pe care le-am efectuat și documentat, aproximativ unul din patru pacienți testați a avut Helicobacter pylori, adică în jur de 26% (120 din 455 de pacienți la care s-a recoltat testul).

Infecția a fost mai frecventă la pacienții tineri. Sub 50 de ani, în jur de 32% au fost pozitivi; peste 50 de ani, doar 19%; iar peste 70 de ani, abia 11%.

Asta nu înseamnă că tinerii se infectează mai mult. Cel mai probabil este o combinație între faptul că pacientul tânăr cu simptome are mai des o infecție activă, și faptul că la vârstnici mucoasa se poate subția în timp (gastrită atrofică), iar testul recoltat din ea poate ieși fals negativ. Tiparul acesta nu este observat doar de mine: în studii pe pacienți cu gastrită atrofică, pozitivitatea testului scade asemănător cu vârsta (de la circa 34% sub 40 de ani la sub 17% peste 65 de ani), tocmai pentru că bacteria supraviețuiește tot mai greu într-o mucoasă subțiată.

Încă o observație: nu am văzut o diferență notabilă între femei și bărbați (26% față de 27%).

Ce simptome dă Helicobacter pylori

Cele mai multe persoane cu Helicobacter nu simt nimic. Când apar, simptomele sunt cele ale gastritei sau ale ulcerului pe care bacteria le întreține:

• Durere sau arsură în capul stomacului (epigastru), adesea pe stomacul gol sau noaptea.
• Senzație de plin precoce și balonare după mese mici.
• Greață, uneori cu lipsa poftei de mâncare.
• Eructații și disconfort care se ameliorează temporar cu antiacide.

Multe dintre acestea se suprapun cu refluxul, motiv pentru care le tratez frecvent împreună (am scris separat despre arsura în piept și pirozis).

Există însă și simptome care nu trebuie ignorate niciodată și care cer evaluare promptă, pentru că pot însemna o complicație: scaune negre ca smoala sau vărsături cu sânge (ori în zaț de cafea), scădere în greutate fără explicație, dificultate la înghițit, anemie descoperită la analize, vărsături persistente. Acestea sunt simptome de alarmă, iar în prezența lor investigația nu se amână.

Uneori, sângerarea unui ulcer este atât de lentă încât nu se vede în scaun și se trădează doar printr-o anemie prin lipsă de fier, cu oboseală, paloare sau amețeli apărute fără un motiv clar. De aceea, o stare de amețeală sau de oboseală persistentă, fără o cauză evidentă, merită și ea verificată.

Helicobacter pylori și ulcerul

La pacienții cu Helicobacter pozitiv, am găsit un ulcer (gastric sau duodenal) în aproximativ 14% din cazuri. La cei fără bacterie, în doar aproximativ 3%. Cu alte cuvinte, prezența bacteriei a mers mână în mână cu un risc de câteva ori mai mare de ulcer. Privind invers: din toate ulcerele pe care le-am întâlnit la pacienții testați, în jur de 61% aveau Helicobacter alături. La unul din patru pacienți pozitivi am descris și o gastrită antrală erozivă, adică leziuni superficiale în zona dinspre ieșirea din stomac. Ulcerele pe care le-am întâlnit au fost ceva mai des la nivelul duodenului decât al stomacului.

Două situații pe care le-am întâlnit de multe ori:

Un pacient tânăr, în jur de 20 de ani, venit pentru dureri în capul stomacului care îl trezeau noaptea. La gastroscopie, am găsit un ulcer la nivelul duodenului, iar testul pentru Helicobacter a fost pozitiv. În ciuda vârstei mici, o astfel de situație nu este rară.

O pacientă în jur de 40 de ani, cu balonare și disconfort epigastric, fără ulcer, dar cu gastrită antrală și Helicobacter pozitiv. Este situația cea mai frecventă: o inflamație tratabilă, care merită rezolvată din timp.

Vestea bună este că, atunci când ulcerul este produs de Helicobacter, tratarea infecției vindecă ulcerul și împiedică recidiva. Nu mai vorbim despre o boală cronică pe viață, ci despre o cauză care se poate elimina.

Helicobacter pylori și cancerul de stomac

Este întrebarea care sperie cel mai tare, așa că merită un răspuns dedicat. Helicobacter pylori este recunoscută oficial drept factor care poate duce la cancer gastric, fiind încadrată de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) în prima grupă de agenți cu rol dovedit.

Echilibrul stă în proporții: marea majoritate a celor care poartă bacteria nu vor face niciodată cancer. Riscul devine relevant pe termen lung, mai ales când infecția netratată duce, în ani, la atrofierea mucoasei. Tocmai de aceea diagnosticarea și tratarea infecției contează: este una dintre puținele căi prin care putem reduce concret acest risc îndepărtat. Tot de infecția cronică netratată se leagă și un tip rar de limfom gastric (numit MALT), cu o particularitate încurajatoare: prins devreme, de multe ori regresează după ce eradicăm bacteria, fără alt tratament. Nu vă speriați, dar nici nu ignorați un test pozitiv.

Ce teste depistează Helicobacter pylori

Sunt mai multe metode, iar alegerea ține de situație:

• Antigenul din materiile fecale este un test neinvaziv, relativ ieftin și ușor de făcut la aproape orice laborator. Este cel mai des folosit și este bun atât pentru depistarea infecției, cât și pentru controlul după tratament.
• Testul respirator cu uree este și el foarte bun, pentru depistare și pentru control deopotrivă, însă este mai scump și disponibil în mai puține laboratoare.
• Testul ureazei se face în timpul gastroscopiei: se recoltează un mic fragment de mucoasă care se pune într-un reactiv ce își schimbă culoarea dacă bacteria este prezentă. Dă răspunsul repede, în 5–30 de minute, dar presupune efectuarea gastroscopiei.
• La biopsie (tot în cadrul gastroscopiei) se trimit fragmente de mucoasă la laboratorul de anatomie patologică. Avantajul ei este că, pe lângă bacterie, se observă direct și alte modificări ale stomacului – inflamație, atrofie, eroziuni, ulcer sau leziuni care cer atenție.
• Testul de sânge (anticorpii anti-Helicobacter) arată doar că organismul a întâlnit cândva bacteria. Nu mă bazez pe el nici pentru decizia de tratament, nici pentru controlul după tratament, pentru că anticorpii rămân în sânge mult timp după vindecare.

Pe scurt: dacă nu faceți o gastroscopie, cel mai practic test este antigenul din scaun; dacă faceți oricum o gastroscopie, testul ureazei dă răspunsul pe loc.

Dacă pe buletinul de la o gastroscopie scrie „HP pozitiv” sau „Helicobacter pozitiv”, înseamnă exact acest lucru: proba recoltată a confirmat bacteria. Nu este un diagnostic cu gravitate, ci semnalul că infecția trebuie tratată.

Testul respirator și cel din scaun pot ieși fals negativ dacă ați luat recent medicamente care reduc acidul (inhibitori de pompă de protoni) sau antibiotice. De aceea contează când și cum se face testul, nu doar dacă se face.

Ce înseamnă „HP pozitiv” și ceilalți termeni de pe buletinul de gastroscopie

Dacă ați făcut deja o gastroscopie, pe rezultat veți găsi adesea o frază tehnică în care „Helicobacter” este doar unul dintre cuvinte. Cel mai des, ea sună cam așa: „Antru cu eritem difuz. HP pozitiv.” sau „Gastrită antrală eritematoasă. HP negativ.”

Iată ce înseamnă fiecare termen:

• „Antru”: partea de jos a stomacului, dinspre ieșirea către duoden. Este zona în care Helicobacter trăiește cel mai des, așa că tot acolo se recoltează de obicei testul și biopsia.
• „Eritem” / „mucoasă cu eritem”: o înroșire a mucoasei. Apare foarte frecvent și înseamnă iritație, nu o leziune gravă. Poate fi descrisă ca punctiformă, difuză sau convergentă spre pilor, adică modul în care arată înroșirea.
• „Gastrită antrală eritematoasă”: inflamație (înroșire) a mucoasei antrului, fără răni propriu-zise. Este forma cea mai blândă și cea mai frecventă.
• „Gastrită antrală erozivă”: un pas mai departe, cu mici eroziuni (răni superficiale) în mucoasă.
• „HP pozitiv” (uneori scris „HP=pozitiv”): testul recoltat din mucoasă a confirmat bacteria; „HP negativ” înseamnă invers. Nu este un scor de gravitate, ci semnalul că infecția trebuie tratată.
• „Ulcer … cu crater”: o rană mai adâncă a mucoasei; aici Helicobacter este cel mai des implicat.

Cu alte cuvinte, cele mai multe cuvinte de pe buletin descriu unde și cât de iritată este mucoasa. Ce contează cu adevărat pentru dumneavoastră este dacă apare „HP pozitiv” (infecția de tratat) și dacă există un ulcer.

Tratamentul pentru Helicobacter pylori

Tratamentul standard nu este un singur medicament, ci o schemă care combină, de regulă, mai multe medicamente luate împreună – de obicei trei sau patru, dintre care două sau trei antibiotice, alături de un medicament care reduce puternic aciditatea – pe o durată de aproximativ 10–14 zile. Scopul nu este să amelioreze simptomele, ci să elimine bacteria. Recomandările actuale de specialitate (consensul Maastricht VI) merg în direcția tratării oricărei infecții confirmate.

Niciun remediu natural nu elimină singur Helicobacter. Studiile pe probiotice arată exact acest rol de sprijin: luate alături de tratament, reduc efectele secundare ale antibioticelor și cresc ușor șansa de reușită, dar nu scapă singure de bacterie. La fel, o alimentație mai ușoară pentru stomac vă face perioada mai suportabilă, însă nu înlocuiește schema.

Efectele secundare ale schemei (gust metalic, greață, scaune moi) sunt frecvente, dar trecătoare. Important este să duceți tratamentul până la capăt: un tratament întrerupt la jumătate riscă să lase în urmă o bacterie devenită rezistentă, mai greu de tratat data viitoare.

Cum știți că ați scăpat de Helicobacter

La aproximativ o lună după încheierea tratamentului (și după o pauză de la medicamentele care reduc acidul) se repetă un test neinvaziv – de obicei antigenul din scaun – ca să confirmăm că bacteria chiar a dispărut. Nu folosesc testul de sânge pentru această verificare, pentru că anticorpii rămân mult timp după vindecare, și nici nu este nevoie să repetați gastroscopia doar pentru control, decât dacă medicul vă indică în mod expres acest lucru.

Acest test de control contează pentru că simptomele pot ceda chiar dacă bacteria a rămas, și invers. Nu vă bazați pe cum vă simțiți, ci pe test. Dacă infecția persistă, există scheme de linia a doua; nu înseamnă un eșec, ci doar că trecem la următoarea opțiune.

De ce revine Helicobacter după tratament

Este una dintre cele mai frecvente temeri: am scăpat de Helicobacter, dar mi-a revenit. Aici e important să separăm două situații, fiindcă nu înseamnă același lucru.

De cele mai multe ori, ceea ce pare o revenire este, de fapt, o infecție care nu a fost niciodată eliminată complet: fie pentru că tratamentul a fost întrerupt prea devreme, fie pentru că bacteria era rezistentă la antibioticele din prima schemă.

Reinfectarea adevărată, adică să luați din nou bacteria după o vindecare confirmată, este rară.

Cum se transmite Helicobacter pylori

Transmiterea se face de la om la om, pe cale orală – cel mai probabil prin salivă (sărut, periuța de dinți folosită în comun), prin mâini nespălate după toaletă sau prin apă și mâncare contaminate – în special în copilărie și în interiorul familiei. Întrebarea practică pe care o primesc este dacă trebuie testați și ceilalți din casă: de regulă, testăm membrii familiei care au simptome sau un istoric de ulcer, iar tratamentul îl recomandăm doar acelora la care testul (de obicei antigenul din scaun) iese pozitiv. Pe copii îi evaluăm doar la indicația medicului, nu de rutină.

Nu există un vaccin și nu există o dietă care previne infecția. Ce putem face cu adevărat este să nu ignorăm simptomele și un test pozitiv, pentru că, spre deosebire de multe alte cauze, pe aceasta chiar o putem elimina.

Când să cereți o evaluare

Dacă aveți, timp de săptămâni, dureri în capul stomacului, balonare, greață sau arsuri care nu trec, merită o discuție cu medicul gastroenterolog. Din experiența mea, testarea pentru Helicobacter este cu adevărat utilă mai ales dacă vă regăsiți într-una dintre situațiile:

• simptome digestive persistente (durere epigastrică, balonare, greață) care nu cedează;
• un ulcer gastric sau duodenal, acum ori în trecut;
• rude apropiate cu cancer gastric;
• nevoia de a lua timp îndelungat antiinflamatoare sau aspirină;
• o anemie prin lipsă de fier fără o cauză clară.

Iar dacă apare oricare semnal de alarmă (scaune negre, vărsături cu sânge, scădere în greutate, dificultate la înghițit), nu așteptați. Helicobacter rămâne una dintre cele mai tratabile cauze din gastroenterologie: o cauză frecventă, ușor de căutat și, odată găsită, de cele mai multe ori vindecabilă.

Surse și referințe

Informațiile medicale din acest articol sunt în acord cu ghidurile actuale și cu literatura de specialitate:

• Diagnostic și tratament (ghidul actual): Malfertheiner P, Mégraud F, Rokkas T și colab., Management of Helicobacter pylori infection: the Maastricht VI/Florence Consensus Report, Gut, 2022 (recomandarea de a trata orice infecție confirmată).
• Riscul de cancer gastric: International Agency for Research on Cancer (WHO), IARC Monographs Vol. 100B – Biological Agents (Helicobacter pylori încadrată în Grupa 1 de agenți cu rol cancerigen dovedit la om; tot aici, asocierea cu limfomul gastric de tip MALT).
• Prevalența mondială: Hooi JKY și colab., Global Prevalence of Helicobacter pylori Infection: Systematic Review and Meta-Analysis, Gastroenterology, 2017 (mai mult de jumătate din populația lumii; variație regională 24,4%–70,1%).
• Probioticele ca adjuvant: Lv Z și colab., Efficacy and safety of probiotics as adjuvant agents for Helicobacter pylori infection: a meta-analysis, Experimental and Therapeutic Medicine, 2015 (cresc ușor rata de eradicare și reduc efectele adverse, dar nu o elimină singure).
• Gradientul de vârstă: Chen S și colab., The Prevalence of Helicobacter pylori Infection Decreases with Older Age in Atrophic Gastritis, Gastroenterology Research and Practice, 2013 (pozitivitatea scade cu vârsta: 33,7% ≤40 ani → 16,7% ≥66 ani).