Sângerările Digestive (Hemoragia): Tipuri, Cauze și Urgența Medicală

Sângerarea digestivă reprezintă unul dintre cele mai alarmante simptome pentru pacienți și constituie, aproape fără excepție, un motiv de prezentare urgentă la medic. Este important să înțelegeți că hemoragia digestivă nu este o boală în sine, ci un semnal clar că există o leziune undeva de-a lungul tractului gastrointestinal, de la esofag până la rect.

Indiferent dacă pierderea de sânge este minimă sau abundentă, aceasta nu trebuie niciodată ignorată sau tratată acasă fără un consult de specialitate.

Cum recunoașteți o sângerare digestivă? (Manifestări)

Aspectul sângelui oferă medicului gastroenterolog indicii cruciale despre localizarea sursei sângerării.

Sângerarea digestivă superioară (esofag, stomac, duoden)

Se manifestă prin hematemează (vărsătură cu sânge) – sânge roșu aprins (sângerare activă, recentă) sau cu aspect de „zaț de cafea” (sânge digerat parțial de acidul gastric). De asemenea, prin melenă (scaun negru) – scaun de culoare neagră, lucios, moale, cu aspect de păcură și miros foarte neplăcut, care indică că sângele a provenit din partea superioară a tubului digestiv.

Sângerarea digestivă inferioară (intestin subțire, colon, rect)

Se manifestă prin hematochezie (rectoragie) – eliminarea de sânge roșu aprins sau vișiniu prin anus, fie amestecat cu scaunul, fie pe suprafața acestuia, fie separat (ca picături pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă).

Sângerarea ocultă (ascunsă)

Uneori, pierderea de sânge este în cantitate prea mică pentru a fi vizibilă cu ochiul liber. Aceasta se descoperă doar la analizele de laborator (test de hemoragii oculte în scaun pozitiv sau anemie feriprivă inexplicabilă la analizele de sânge).

Principalele cauze ale sângerărilor digestive

În tractul digestiv superior: ulcerul gastric sau duodenal (cea mai frecventă cauză, adesea legată de infecția cu Helicobacter Pylori sau consumul de antiinflamatoare), gastrita sau duodenita severă, varicele esofagiene (vene dilatate la nivelul esofagului, care apar de obicei la pacienții cu ciroză hepatică) și sindromul Mallory-Weiss (ruptură la joncțiunea esofag-stomac provocată de efortul violent de vărsătură).

În tractul digestiv inferior: boala hemoroidală și fisurile anale (cele mai comune cauze de sângerare roșie, terminală), diverticuloza colonică (mici săculeți în peretele colonului care pot sângera), polipii colonici (exrescențe benigne sau precanceroase), bolile inflamatorii intestinale (Boala Crohn, Colita Ulcerativă) și cancerul colo-rectal – motiv pentru care orice rectoragie după vârsta de 45–50 de ani trebuie investigată prin colonoscopie.

Semnale de alarmă: Când situația este critică?

Orice sângerare digestivă vizibilă necesită consult medical. Situația devine o urgență majoră dacă pierderea de sânge este abundentă și apar semne de instabilitate (șoc hemoragic): amețeală puternică la ridicarea în picioare sau leșin (sincopă), piele palidă, rece și transpirată, puls rapid (tahicardie) și tensiune arterială scăzută, confuzie sau stare de slăbiciune extremă, dureri abdominale intense. În aceste situații, trebuie apelat imediat serviciul de urgență 112.

Diagnosticul în cabinetul de gastroenterologie

Dacă sângerarea nu este masivă, procesul de diagnostic implică: anamneza (este crucial să relatați medicului dacă luați anticoagulante, antiagregante precum aspirina sau antiinflamatoare), examenul obiectiv (include adesea tușeul rectal pentru a verifica prezența sângelui sau a unor leziuni locale) și analize de laborator pentru a evalua gradul anemiei și funcția de coagulare.

Investigațiile endoscopice reprezintă standardul de aur: endoscopia digestivă superioară (pentru esofag, stomac și duoden) și colonoscopia (pentru colon și rect). Acestea permit nu doar diagnosticul vizual, ci și oprirea sângerării prin metode endoscopice (injectare de substanțe, clipsuri, cauterizare).

Deși endoscopia și colonoscopia rămân investigațiile principale pentru a depista sursa unei sângerări, o ecografie abdominală poate fi efectuată inițial pentru a evalua starea generală a organelor interne, în special a ficatului, și a exclude complicații vasculare majore.

Ce trebuie să faceți (și ce să NU faceți)

NU ignorați sângerarea, chiar dacă s-a oprit spontan – poate recidiva oricând, mai sever. NU presupuneți automat că „sunt doar hemoroizii” – chiar dacă aveți hemoroizi cunoscuți, sângerarea poate avea o altă sursă concomitentă, mai gravă (precum un polip sau o tumoră). Evitați complet antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) dacă suspectați o sângerare digestivă, deoarece acestea pot agrava leziunile gastrice.

Sângerarea digestivă este un simptom care impune responsabilitate imediată față de propria sănătate. Vă așteptăm la cabinetul Dr. Gabriela Negrean (Str. Parcului, nr. 1-3, Zalău) pentru o evaluare rapidă și competentă, în vederea identificării sursei sângerării și stabilirii conduitei terapeutice corecte.

Surse și referințe

Informațiile medicale din acest articol sunt în acord cu literatura de specialitate:

• Cauza sângerărilor digestive superioare: Szura M și colab., Upper gastrointestinal bleeding - state of the art, Folia Medica Cracoviensia, 2014 (ulcerul peptic este cea mai frecventă cauză, legată de antiinflamatoare și de infecția cu Helicobacter pylori).